11 noiembrie 2014 - O analiză publicată zilele trecute de prestigioasa revistă economică ”Forbes” privește cu optimism rezervat cel mai recent raport al Departamentului Muncii din SUA. Mai întâi, veștile bune: rata șomajului în luna octombrie a scăzut la 5,8%, ceea ce, prin comparație cu cei 7,2% înregistrați în aceeași lună a anului trecut, reprezintă un semn evident de redresare economică. În octombrie, angajatorii au scos pe piață un număr estimat de 214.000 de locuri de muncă, iar de la începutul lui 2014, ritmul lunar a fost de 220.000 de joburi noi, ceea ce nu s-a mai întâmplat de aproape 10 ani. Până și ”rata șomajului real”, cunoscută în interiorul Biroului de statistică a muncii drept indicatorul U6, a scăzut dramatic, de la 11,8% în septembrie la 11,5% în octombrie. Acum un an, aceeași rată se ridica la 13,7%. Indicatorul U6 include nu doar persoanele care au declarat că și-au căutat serviciu în ultimele patru săptămâni (adică cifra surprinsă de rata oficială a șomajului), ci și pe acelea care lucrează cu jumătate de normă deși și-ar dori să fie angajate cu normă întreagă și pe cei care vor să muncească, dar sunt prea descurajați ca să mai caute.

Apoi, autoarea editorialului trece în revistă veștile mai puțin bune, susținând că cea mai evidentă dezamăgire vine din sectorul salarizării. Venitul mediu pe oră abia s-a mișcat în sus cu 0,1% în octombrie, după ce, în septembrie stagnase. Pe întregul an, salariile au crescut cu numai 2%, depășind rata inflației foarte puțin. Încă și mai important, raportând veniturile la inflație, acestea au crescut de la 21,11 USD/oră în octombrie 2007 la 21,59 USD (în valoarea dolarului din 2007) luna trecută, ceea ce înseamnă o creștere firavă de 2% în șapte ani.

Una dintre cele mai îngrijorătoare cifre, susține Harry Holzer, profesor de politici publice la Universitatea Georgetown, este așa-numita rată a participării forței de muncă, procentul din populația totală care participă pe piața forței de muncă într-un fel sau altul, fie căutându-și de lucru în ultimele patru săptămâni, fie muncind efectiv. În octombrie 2007, această cifră era de 65,8% și, de atunci, a scăzut în mod constant, fără a-și mai reveni. Acum e de 62,8% și numai jumătate din acest declin se datorează pensionărilor, ceea ce înseamnă că 3,8 milioane de persoane care nu s-au pensionat au renunțat să mai lucreze. Dacă se răzgândesc și vor să se întoarcă pe piața muncii, reintegrarea lor se poate dovedi extrem de dificilă. ”Știm două lucruri despre oamenii care au fost inactivi o perioadă îndelungată: 1, sunt stigmatizați în percepția angajatorilor și 2, abilitățile lor sunt probabil depășite, mai ales în domeniile unde abilitățile se schimbă permanent.” – arată Harry Holzer.

O altă statistică semnificativă se referă la procentul forței de muncă angajate cu jumătate de normă, deși ar prefera să lucreze cu normă întreagă. În octombrie 2007, 2,8% din populație se încadra în această categorie. Acum, vorbim de 4,5%. Nu în ultimul rând, procentul șomerilor care și-au căutat serviciu în ultimele patru săptămâni, dar sunt tot neîncadrați în muncă după 6 luni sau peste se ridică la 31% din totalul șomerilor. Înainte de recesiune, erau 18%. ”Acești oameni vor avea dificultăți reale în a-și găsi un job.” – încheie autoarea articolului.